Salaj

cunzând între ziduri mai bine de 100 de ani de istorie, conacul din Zimbor (judetul Salaj) „traieste” în aceasta perioada, pastrând proportiile comparatiei, o adevarata drama shakespeariana, încercând sa iasa din nou la lumina si sa ajunga din nou la înfatisarea pe care o avea la 1892, anul în care groful maghiar Sombory Lajos si sotia sa, Irma, au finalizat constructia cladirii. Desi acum are proprietari australieni, pentru care cele câteva sute de mii de euro necesare pentru renovarea acestui monument istoric nu sunt o problema, si zona în care se afla este una, asa cum chiar australienii spun, una cu potential, conacul este, cel putin deocamdata, doar umbra resedintei nobiliare de odinioara.

Si asta pentru ca actualii proprietari, dezamagiti de birocratia si modul greoi în care merg lucrurile în România, nu se grabesc sa investeasca alti banii, pe lânga cei circa 300.000 de euro
pe care i-au cheltuit deja, fiind dispusi fie sa închirieze, fie chiar sa vânda cladirea.

Tencuiala cazuta si geamuri sparte
Asemanarea dintre Zimbor, denumirea satului în care se afla conacul, si Sombory, numele celui care l-a construit, este evidenta, mai ales ca, în limba maghiara, comuna se numeste si astazi Magyarzsombor. Ceea ce nu se stie cu exactitate este cine de la cine a luat numele, groful maghiar de la localitatea în care a trait sau invers.
Fosta resedinta a lui Sombory Lajos arata acum ca un loc parasit, cu tencuiala cazuta pe ici, pe colo si ochiurile sparte de geam. În contrast cu conacul, la doar câtiva zeci de metri, se vede tabla proaspat vopsita a unei sali de sport, alaturi de cladirea scolii din localitate, ce pare si ea recent renovata.
Pe usa principala a conacului Sombory se odihneste, stingher parca, un lacat mic, ce contrasteaza cu sobrietatea lemnului
atent lucrat de o mâna mestesugita. Ramele ferestrelor, frumos mestesugite, tradeaza si ele destinatia initiala a cladirii de resedinta nobiliara. O „inspectie” vizuala rapida a cladirii arata faptul ca timpul nu lucreaza în favoarea ei.
O fereastra doar partial blocata îmi da posibilitatea sa vad cum arata si interiorul. Spiritul grofului si parfumul Irmei, sotia sa, nu se mai simt în nici un detaliu. Gresia mica, alba si patrata din una din încaperi aduce aminte ca aici a fost, vreme de mai multi ani, dispensarul medical al comunei. În alta camera, de altfel cea mai mare si mai luminoasa, lambriul de plastic de pe pereti e singura „investitie” lasata în urma de Primaria Zimbor, ce si-a avut sediul aici. Singurul detaliu ce atrage atentia si în interior este lucratura usilor dintre încaperi. Ridicând privirea, îti sare în ochi „gura” neagra cascata în tavan, semn al investitiilor serioase ce ar trebui facute aici pentru ca legenda lui Sombory sa fie readusa la viata.

Pierdut la o partida de carti
Si, pentru ca tot veni vorba de legenda si adevar istoric, trebuie spus ca impresionanta cladire
a fost construita la finele secolului XIX, constructia sa fiind finalizata în 1892, prin grija sotilor Sombory Lajos si a sotiei sale Irma, nascuta Kozma, asa cum arata o inscriptie ce abia se mai zareste pe fatada cladirii.
Legenda spune ca groful avea o multime de servitori locali, care trebaluiau prin cele 14 camere, holuri, beci si anexe. Toate acestea, pâna într-o zi, când totul a fost pierdut, se pare, de catre grof la o partida de carti, în favoarea unui anume Saulescu, la vremea respectiva ministru de finante.
Gura satului povesteste însa mai mult de sotia lui Saulescu, „cucoana” ce a amenajat în apropierea conacului chiar un teren
de tenis. În cele din urma, proprietatea a fost donata, în anii ’30, Ministerului Sanatatii si Ocrotirii Sociale, asa cum precizeaza Ioan Podariu, actual consilier al primarului comunei. Potrivit acestuia, cladirea a fost o perioada dispensar, cu casa de nasteri, pentru ca, în ultimii ani în care a fost utilizata (1993-1994), ea sa gazduiasca într-o aripa dispensarul comunal, iar în alta Primaria comunei Zimbor.
Date fiind starea avansata de degradare a conacului si costurile mari pe care le-ar fi presupus reabilitarea ei, ea a fost abandonata. Solutia gasita în 2005 de Consiliul local din comuna a fost scoaterea la licitatie a cladirii si terenului apartinator (circa doua hectare). Licitatia a fost adjudecata, în cele din urma, de un grup de cetateni australieni, dintre care unul originar din România, la un pret
de 9,6 miliarde lei vechi, echivalentul a 280.000 de euro.

Probleme cu… „sapca oficiala”
Când se parea ca povestea conacului va fi una cu final fericit, lucrurile au luat, din pacate, din nou o întorsatura nefavorabila. Dezamagiti de birocratia si modul greoi în care merg lucrurile în România, australienii nu sunt înca hotarâti daca sa investeasca în renovarea cladirii, sa o închirieze sau sa o vânda. Si toate acestea, în ciuda faptului ca tot ei afirma ca zona Zimbor este una cu potential turistic, România fiind din multe puncte de vedere o tara foarte frumoasa.
„Îmi place România. Ma simt român si îmi plac mâncarurile de aici. Oamenii sunt foarte buni, asta pâna nu te întâlnesti cu birocratia. Oamenii de dupa ghiseu sunt foarte amabili, dar, dupa ce îsi pun sapca oficiala, lucrurile se schimba”, afirma David Aron, unul din proprietari, ce s-a nascut de altfel în Covasna si a emigrat în Australia în anii ’60, când avea doar 12 ani.
La momentul la care a fost cumparat conacul, premisele erau cu totul altele, zona fiind considerata una cu potential. La doar 50 de kilometri de aeroportul din Cluj-Napoca si la 30 de kilometri de Zalau, conacul este la mica distanta si de o viitoare „coborâre” de pe autostrada Transilvania. Din pacate, nimeni nu poate spune când va fi gata autostrada, iar criza actuala ridica si ea semne de întrebare privind oportunitatea unei investitii de circa 300.000-500.000 de euro.
„Vom renova si conacul, însa nu ne grabim. De asemenea, suntem deschisi la orice alta oferta de închiriere sau de chiar de vânzare”, concluzioneaza David Aron.