La companiile de stat nu mai e de stat in strada

Autoritatile romane nu s-au calcat niciodata pe picioare sa inchida fabricile cu pierderi. Pastrarea pacii sociale a contat intotdeauna mai mult decat eficienta economica astfel ca guvernantii au preferat sa mentina artificial in viata fabrici neviabile numai pentru a scapa de "zgomotul" sindicatelor. A fost nevoie de presiuni din partea organismelor internationale pentru ca autoritatile sa faca reforma.
Toate aceste lucruri au fost confirmate chiar de catre cei care se afla in acest moment la putere. Autoritatile si companiile nationale au fost constranse in vreme sa nu ia masuri drastice impotriva debitorilor, mai ales in zonele cu probleme sociale, declara recent Florin Georgescu, deputat PSD, care este si presedintele Comisiei de Buget, Finante - Banci din Camera Deputatilor. "Noi, intre romani, nu puteam sa oprim o fabrica pentru ca nu si-a platit facturile, ca ne cunosteam. Acum va veni un strain si va inchide robinetul daca nu plateste", a afirmat Georgescu.Realitatea insa a aratat ca este posibil totusi ca intre romani sa se inchida fabrici si chiar in liniste, fara proteste sindicale, fara drumuri blocate, manageri sechestrati, negocieri pana tarziu in noapte sau cereri de salarii compensatorii cu mult peste cele ce puteau fi oferite. Pentru ca asa s-a intamplat in multe companii private care au fost nevoite sa se adapteze conditiilor impuse de piata. Si asta in special in perioada 1997 - 2000 cand Romania a inregistrat o cadere economica. Companii private precum Terapia, Sicomed, Policolor, Ursus, Coca-Cola, GlaxoSmithKline, Rompetrol si multe altele au fost nevoite sa faca reduceri masive si chiar sa-si inchida fabricile. Spre exemplu, producatorul de bere SAB a inchis anul trecut fabrica de bere Ursus de la Ploiesti. Terapia a dat afara jumatate din personal. De la Policolor au plecat 40% din angajati, iar Coca-Cola a inchis fabrica de la Brasov. La fel s-a intamplat si cu GlaxoSmithKline care a fost nevoita sa renunte la unitatea de productie de la Ploiesti. Statul in schimb a cedat aproape de fiecare data presiunilor sindicale. Ani de zile autoritatile au incercat sa gaseasca diverse solutii pentru a mentine in viata societati neviabile si pentru a mentine pacea sociala: contracte incheiate cu diverse institutii de stat pentru preluarea unei parti a productiei, subventionari sau imprumuturi pentru plata energiei electrice. Situatia de la Aro Campulung este edificatoate in aceste sens. Anul trecut, societatea a produs putin peste 1.300 de automobile, iar cheltuielile totale au depasit 52 mil. euro. Aceasta inseamna ca pentru fiecare masina pe care a produs-o, Aro a cheltuit mai bine de 38.000 de euro. Pretul de vanzare al automobilelor Aro varia insa intre 4 - 5,000 de euro fara TVA pentru modelul Aro 10 si 15.000 de euro pentru modelul cu motor Turbo Diesel Toyota. La fel stau lucrurile si in ceea ce priveste Roman Brasov si Tractorul. Roman a fost mai tot timpul "partener oficial" pentru Ministerul de Interne, iar pentru a ajuta Tractorul, Ministerul Agriculturii a acordat aproape in fiecare an subventii agricultorilor care cumparau utilaje de la societatea brasoveana. Si toate acestea pentru a mentine artificial locuri de munca si pentru a evita miscarile de protest a sindicalistilor care s-au opus de fiecare data cand vreun investitor se arata interesat de preluarea vreunei societati.Presate de organismele financiare internationale, autoritatile au fost nevoite sa-si schimbe pozitia in fata sindicatelor si au inceput din acest an sa foloseasca din ce in ce mai des cuvintele "asa nu se mai poate". Asa le-au raspuns sindicalistilor de la Tractorul, Aro, Roman sau Siderurgica. "Sindicatele trebuie sa inteleaga ca privatizarea este singura solutie pentru ca aceaste fabrici sa mai existe. Altfel ele vor fi inchise". Pentru a intelege mai bine ce inseamna privatizarea, poate ca siderurgistii de la Hunedoara, care au iesit in strada aproape toata saptamana si nu par decisi sa renunte la proteste, ar trebui sa se uite la Sidex avand in vedere ca proprietarul este acelasi - LNM Holding. Pana in 2002 cand a fost privatizat, combinatul de la Galti era exemplul evident pentru cei care voiau sa arate ce efecte au intarzierea privatizarii, firmele "capusa" si supradimensionarea personalului asupra unei companii: pierderile Sidex ajunsesera la 462 milioane de dolari. La Siderurgica, sumele sunt putin mai mici: la sfirsitul lunii august, pierderi totale erau de 23,8 milioane dolari, iar datoriile ajunsesera la 271,6 milioane dolari. Dupa un an si jumatate, noii proprietari ai Sidex au adus combinatul pe profit: 97,8 milioane de dolari in primele sase luni ale acestui an. Reteta succesului a fost consecventa cu care indienii, necunoscatori ai sintagmei "influenta politicului asupra economicului", au aplicat programul de restructurare anuntat in 2001: eliminarea firmelor capusa, reducerea personalului, vanzarea directa catre consumatori prin propria retea de distributie, controlul strict al costurilor cu energia si materia prima.Continuand paralela, ca si la Hunedoara, de combinatul de la Galati depinde viata unui intreg oras. Si la Galati privatizarea a fost acompaniata de disponibilizari si plati compensatorii, dar, in cele din urma siderurgistii galateni au inteles ca este mai bine daca doar o parte dintre ei raman fara loc de munca, decat sa fie inchis combinatul si atunci sa aiba de suferit intregul oras. Lucru la care poate ar trebui sa se gandeasca si siderurgistii hunedoreni.